| 1.
|
OBOSE'ALĂ, oboseli, s.f. Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală. ♦ P. anal. (Tehn.) Scădere a rezistenţei unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri îndelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc. - Obosi + suf. -eală.Sursă
: DEX'98
( 38566)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
Oboseală ≠ odihnă
Sursă
: Antonime
(72013)
- siveco |
| |
| 3.
|
OBOSE'ALĂ s. osteneală, trudă, (rar) obosire. (Lucru făcut cu multă ~; simte ~ unei zile grele.)
Sursă
: Sinonime
(197311)
- siveco |
| |
| 4.
|
obose'ală s. f., g.-d. art. obos'elii; pl. obos'eli
Sursă
: DOR
(266186)
- siveco |
| |
| 5.
|
OBOS//E'ALĂ ~'eli f. 1) Stare a celui obosit; osteneală. 2) tehn. (despre materiale, piese, instalaţii) Pierdere a rezistenţei ca rezultat al folosirii îndelungate. ~eala metalului. [G.-D. oboselii] /a obosi + suf. ~eală
Sursă
: NODEX
(345192)
- siveco |
| |
|
|